Ceva scurt

Standard

Va salut pe acei putini dintre voi care-mi urmariti blogul. Sunt la inceput in toata dedicarea asta si stiu ca o sa treaca destul timp pana cand o sa am un inceput de habar. In fine. Despre ce as putea sa scriu azi? Ma gandesc oare cati o sa-mi citeasca postarea.

Nici nu stiu cu ce sa incep. Ca si in exemplul in care nora are probleme , merge la soacra (de data asta soacra este buna si iubitoare)  si vrea sa vorbeasca cerand ajutor. Se fasticeste, se suceste si-i spune ca atatea are pe cap ca nici nu stie ce sa aleaga. Totusi soacra blanda o ia incetisor de dupa brat si ii zambeste cu dragoste, apoi urmeaza: „nu-i nimic draga, simplul fapt ca stam fata in fata e un inceput”. Si iata ca am scris cateva randuri intrebandu-ma cat e ceasul. Timpul trece usor, iar in zare se vede soarele cum apune incetisor. Vine putina galagie de afara, (am lasat geamul desschis, e destul de cald si asa) dar, in curand se va asterne linistea peste tot. Vreau sa va vorbesc putin despre noua mea creatie care prinde deja contur. Mi-a luat destul timp sa o fac, mai trebuie ceva retusat la ea, dar cred sincer ca va arata bine. Inca nu pot pune pozele, dar la momentul potrivit le voi afisa. Ideea de a face un sal din floricele am primit-o acum 2 saptamani. Am facut o mica excursie cu bicicletele la munte, iar dupa atata pedalat am intrat impreuna cu sotia mea intr-o mica brutarie dintr-un sat destul de mare. Ne a intampinat mirosul proaspat si imbietor al painii iesite de curand din cuptor. Asta e ce ne trebuia, putina hrana ca sa putem prinde curaj pentru a ajunge teferi si nevatamati la destinatie. Dar nu puteam manca paine goala, nu-i asa? Ce puteam cumpara? Poate ceva dulce, ceva ce trebuia sa ne dea forta rapid. Mai, ce sa facem? De iesit nu puteam pleca. Se auzea prin telefon cum ne ghiortaie matele. Ne-am uitat in jur si pana la urma am vazut in coltul indepartat al brutariei 3 cuiburi de viespe care ne asteptau pe noi, 2 drumeti infometati, obositi si insetati. Ce sa mai stam la vorba? Repede am comandat prospaturile, ne am asezat pe bordura de gresie si apuca-te la infulecat. Numai noi stim cum am mancat si cum se topea ciocolata in mainile noastre calde si sterse de curand cu servetelele umede. E curios cata mizerie e in tara asta, cel putin vara cand e de ajuns sa transpiri putin si sa se lipeasca praful de tine. Gata, gata, deviez de la subiect. Profitam de fiecare bucatica din cuiburi pana vedem cu stupoare ca acestea dispar cum ai zice „ dute incolo J”. In fine, terminam si ultimele faramituri si ne pregatim sa pornim la drum dar nu inainte de a ne arata marfa catorva doamne din incapere. Doamnele, destul de amabile ne incanta cu politetea lor. Apreciaza munca noastra, pun intrebari, asculta cu incantare ce le raspundem si la un moment dat una dintre ele ne zice sa facem un bolero numai din flori, ca acelea pe care i le-am aratat. Ideea de a face un sal mi se pare mai buna.Il voi termina cat de curand si sper sa va arat pozele zilele astea.

Ma gandesc ca e de ajuns pentru astazi. O sa continui sa mai scriu cand o sa consider eu ca trebuie.Deocamdata va doresc succes la fiecare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s